Norvegia. Țara tuturor posibilităților atunci când vine vorba despre metalul de avangardă. Deschizătorii de drumuri. Pionierii.
Dar ce te faci când drumul se înfundă, când muzica dispare? Stingi lumina, ca Jim Morrison? Mai aștepți să treacă un anotimp discografic?
Green Carnation pare că a lăsat deoparte curajul și a aruncat ancora la țărmul metalului confortabil. Pur și simplu a încetat să caute. Undeva între atunci și acum unicitatea s-a evaporat și a rămas o trupă care sună ca alte trupe. Competentă, îngrijită, dar dispensabilă. Moartea clinică a creativității.
De două albume încoace livrează ceva care se îndreraptă spre nicăieri. Ca o băutură călâie într-o zi toridă. Atmosfera și manierismul nu pot ține locul ideilor. Prudența în metal are rezultate surprinzătoare. Și nu în sensul bun. O lumină chioară poate fi mai rea decât întunericul. Pentru că minte.
Metal. Fără filtre.
Sanguis/ Loneliness Untold, Loneliness Unfold/ Sweet to the Point of Bitter/ I am Time/ Fire in Ice/ Lunar Tale
Kjetil Nordhus – voce/ Bjorn Harstad – chitară/ Stein Roger Sordal – chitară, bas, clape/ Endre Kirkesola – clape/ Jonathan A. Perez – tobe
www.facebook.com/GreenCarnationNorway/ www.season-of-mist.com
3 aprilie 2026, Season of Mist
