38 de ani de refuz al conveniențelor. O trupă care nu are nevoie să demonstreze nimic nimănui.Să fii constant înseamnă mai mult decât să ai sclipiri sporadice de geniu. Immolation a știut asta de la început și nu s-a abătut niciodată. Devotament și asumare.Fără autotune pe voci și fără sunet procesat. Știi sigur că toboșarul e pe bune, că riffurile lui Rob Vigna sunt geometrie bolnavă și că Ross Dolan…
Cred ca revizitarea Icon în anul 2023 i-a stârnit anumite nostalgii legate de perioada de la mijlocul anilor ’90 lui Greg Mackintosh, mai ales după o serie de albume care au reprezentat, fiecare în felul său, căutări, experimente și rafinări ale soundului și interpretării Paradise Lost. Despre Icon 30 nu e nimic de spus, cel puțin nimic bun. După o suită de albume care au sunat destul de diferit unul față de…
Sunt concerte construite în jurul unei scene. A unei idei. A originilor și a rezistenței în timp. Fără trupe de deschidere sau headlineri și fără promovare excesivă. Cel de față a fost din această categorie. Diavol. Putred. Rotheads. Trei trupe autohtone. Trei stadii diferite ale evoluției acestora. Un bebeluș, un copil și un adolescent. Un debut live, un album nou de studio — Blestemul din Adânc, al treilea în 6…
Știu că e aiurea să începi o recenzie cu concluzia, însă acesta fost primul meu gând și trebuie să îl exprim. Numele Amorphis (derivat din grecescul amorphous) a devenit în anul 2025 mai potrivit ca niciodată. Definiția din dicționar vă lămurește rapid la ce mă refer. Asta se întâmplă dacă îl lași pe Santeri Kallio să își facă de cap pe 7 dintre cele 10 piese, rezultatul este un album…