Sunt concerte construite în jurul unei scene. A unei idei. A originilor și a rezistenței în timp. Fără trupe de deschidere sau headlineri și fără…
Există evenimente la care mergi din curiozitate și evenimente la care mergi din convingere. Și din curiozitate, evident, dar mai ales din convingere. La cele…
Am invatat din propria experienta ca in viata nu e bine sa ai asteptari foarte mari de la lucruri. Nu incurajez pesimismul, insa m-am trezit de nenumarate ori cu buza umflata in urma unor evenimente care s-au dovedit sub ceea ce imi inchipuiam eu ca trebuie sa se intample de fapt, astfel ca, in ciuda faptului ca trupa Kataklysm se afla printre preferatele mele (dintotdeauna) in materie de death metal, am pornit oarecum rezervat la acest eveniment.
Multa lume afirma ca Dark Tranquillity ar fi cam ultimii purtatori ai stindardului death metal-ului tip Gothenburg. La fel de multe persoane considera ca muzica trupei suedeze nu prea mai are mare legatura cu stilul metalic amintit mai sus. Pana si membrii formatiei au afirmat in interviuri ca s-au cam saturat de aceasta eticheta si ca nu se mai considera, de multa vreme, altceva decat o trupa de metal. Fair enough!
Cu Primordial am facut cunostinta in anul 1998, odata cu aparitia albumului A Journey’s End, editat de una dintre casele de discuri elitiste ale momentului, Misanthropy Records. Ca o paranteza, multa vreme am considerat coperta albumului amintit mai sus drept una dintre cele mai frumoase ever.