Ia uite ca mama Norvegie stie sa ne dea si death metal de calitate, d-ala old school, cum nu se mai face, namolos, feroce, doomy, cu voci cavernoase de ti se scoala parul pe maini si te uiti in spate sa vezi cine se uita la tine ranjind.
Desi canta de doar 5 ani, Supreme Pain s-au dovedit a fi o trupa extrem de prolifica, Divine Incarnation fiind cel de-al treilea album de studio al olandezilor. Faptul ca in spatele microfonului este suparatul Aad Kloosterwaard, un nene rutinat in trupe precum Sinister si Houwitser, nu poate fi decat garantia unui foarte reusit album de manios death metal.
Era o vreme cand lumea considera Morbid Angel locul in care s-au intalnit metalul si Mozart, s-au placut, si-au intins manutele timid unul spre celalalt, s-au impreunat si, din uniunea lor s-a nascut albumul The Covenant.
Nu mai e cazul sa vorbim de cat de prolifica este mama Suedie in ceea ce priveste death metalul, dar, cu toate astea, nu incetez sa fiu aproape uluit de fiecare data cand aud o trupa noua de pe acele meleaguri.
Revenirea Autopsy a fost, probabil, una dintre cele mai asteptate pentru iubitorii de death/gore metal, dupa nu mai putin de 15 ani de pauza. EP-ul The Tomb Within, apreciat in unanimitate de metalistii extremi, nu ar fi insemnat probabil mare lucru daca nu ar fi fost urmat si de promisiunea unui nou album de studio la fel de macabru precum anterioarele din discografia trupei.