Revenirea Autopsy a fost, probabil, una dintre cele mai asteptate pentru iubitorii de death/gore metal, dupa nu mai putin de 15 ani de pauza. EP-ul The Tomb Within, apreciat in unanimitate de metalistii extremi, nu ar fi insemnat probabil mare lucru daca nu ar fi fost urmat si de promisiunea unui nou album de studio la fel de macabru precum anterioarele din discografia trupei.
Un album al unui trio italian pe care trebuie sa recunosc ca nu l-am mai ascultat, desi canta de prin 2001 si acesta este al treilea album de studio (deh, incompetenta), si chiar daca si titlul de fata il am in playlist de ceva timp (a aparut anul trecut), l-am cam trecut cu vederea, pe de o parte din cauza aparitiei atator titluri de calitate de care in general am scris si pe blog si pe de alta parte din cauza izului punk pe care il are, sonoritati cu care nu sunt nici foarte familiarizat si nici nu pot spune ca le agreez din cale afara.
Trebuie sa recunosc ca sunt cateva motive pentru care sunt entuziasmat de albumul de fata, primul dintre ele fiind ca nu prea mai asculti in ziua de azi death metal clasic, greu, doomy, namolos, poate decat la Autopsy, pe care ii consideram pana acum cam singurii suficient incapatanati sa nu lase death metalul in aceasta forma, sa-i zicem primitiva, sa moara, un al doilea motiv fiind acela ca produsul in discutie este doar un demo, debutul absolut al trupei, iar un altul fiind ca la chitara si, pe alocuri, la voce, avem o foarte agreabila prezenta feminina (care baga niste growluri pe piesele Devoid si Umbra Interna de rupe caputzu').
Am invatat din propria experienta ca in viata nu e bine sa ai asteptari foarte mari de la lucruri. Nu incurajez pesimismul, insa m-am trezit de nenumarate ori cu buza umflata in urma unor evenimente care s-au dovedit sub ceea ce imi inchipuiam eu ca trebuie sa se intample de fapt, astfel ca, in ciuda faptului ca trupa Kataklysm se afla printre preferatele mele (dintotdeauna) in materie de death metal, am pornit oarecum rezervat la acest eveniment.