Nu mai e cazul sa vorbim de cat de prolifica este mama Suedie in ceea ce priveste death metalul, dar, cu toate astea, nu incetez sa fiu aproape uluit de fiecare data cand aud o trupa noua de pe acele meleaguri.
Revenirea Autopsy a fost, probabil, una dintre cele mai asteptate pentru iubitorii de death/gore metal, dupa nu mai putin de 15 ani de pauza. EP-ul The Tomb Within, apreciat in unanimitate de metalistii extremi, nu ar fi insemnat probabil mare lucru daca nu ar fi fost urmat si de promisiunea unui nou album de studio la fel de macabru precum anterioarele din discografia trupei.
Un album al unui trio italian pe care trebuie sa recunosc ca nu l-am mai ascultat, desi canta de prin 2001 si acesta este al treilea album de studio (deh, incompetenta), si chiar daca si titlul de fata il am in playlist de ceva timp (a aparut anul trecut), l-am cam trecut cu vederea, pe de o parte din cauza aparitiei atator titluri de calitate de care in general am scris si pe blog si pe de alta parte din cauza izului punk pe care il are, sonoritati cu care nu sunt nici foarte familiarizat si nici nu pot spune ca le agreez din cale afara.
Pestilence was never a band easy to listen to, that is clear.
After a thrash/death debut, more or less similar to the metal trend of the epoch (with the albums Malleus Malleficarum and Consuming Impulse), in 1991 (by the Testimony of the Ancients) and especially in 1993 (by the ultra-experimental Spheres), the band has chosen the path of a totally atypical death metal, very technical and complex, a decision that provoked both the breaking of the contract with the record label and the splitting of the band’s fan base.
(Articol publicat inițial pe labazagatului.blogspot.com) Desi aceasta recenzie vine cu ceva intarziere, ar fi imposibil si complet neprofesional sa trecem cu vederea al saselea album de…