Immolation – Descent (2026) – Nuclear Blast Records

38 de ani de refuz al conveniențelor. O trupă care nu are nevoie să demonstreze nimic nimănui.
Să fii constant înseamnă mai mult decât să ai sclipiri sporadice de geniu. Immolation a știut asta de la început și nu s-a abătut niciodată. Devotament și asumare.
Fără autotune pe voci și fără sunet procesat. Știi sigur că toboșarul e pe bune, că riffurile lui Rob Vigna sunt geometrie bolnavă și că Ross Dolan nu subjugă piesele, ci le împlinește. Muzica spune totul și exact asta e ce se aude. Nu are nevoie de manevre de pupitru care să acopere găurile.
Descent rezistă când alte albume se prăbușesc sub propria mediocritate. Nu explică și nu promite nimic, ci se așează semeț în discografie, fără să ceară scuze față de ce a fost înainte. Ca o chemare care urlă din abis. Cei inițiați o vor asculta și se vor supune.

Vezi ce rămâne.

Metal. Fără filtre.